Covăsinţ județul Arad

Istorie

Covăsînţul este o aşezare veche situată la poalele piemonturilor Munţilor Zărandului, pe ramificaţiile a două văi, în zona de întrepătrundere cu Câmpia Vestică, la jumătatea distanţei dintre oraşele Lipova şi Pîncota, marcând centrul Podgoriei Aradului. Prima atestare documentară a localităţii Covăsânţ datează din anul 1333. Numele de Covachi – Covacu –Covasiensis e de origine dacică. Cova- e rădăcina de sine stătătoare, iar sufixul -sinţ e de provenienţă străină. Covachi derivă deci de le cuvântul dac – Cova care înseamnă troacă, covată, iar sufixul – sinţi îl întâlnim la mai multe comune din Ardeal, Banat, Muntenia. Localitatea Covăsînţ îşi are originea în negura istoriei, urcând până la acei bravi locuitori ai pământurilor străbune – dacii. Numele de Covachi – Covacu –Covasiensis e de origine dacica. Se pare că localitatea îşi are numele de la vreo instituţie industrială metalurgică, fiind în apropierea ei mine de aramă şi fier azi părăsite.Este important faptul că prin hotarul Covăsînţului trece drumul lui Traian care începe de la cetatea romană Vinimacicum (azi Costolaţi –Serbia) şi se sfârşeşte la Budapesta. Acesta era un drum de comunicaţie şi era întrebuinţat pentru transportarea poştei şi a ordinelor militare, având legătură cu toate cetăţile din zonă. Se mai păstrează 8 km. de drum în dreptul localităţii Dubrovăţ –Serbia, iar în memoria colectivă a locuitorilor vârstnici din Covăsînţ se păstrează informaţia primită din tată în fiu cum că pe dealurile şi peste văile Covăsînţului (unde era satul în vechime) au existat poduri şi drumuri din piatră. Ca şi caracteristici drumul era de 3 m lăţime, pavat cu piatră de granit şi cu margini din cărămidă. Cuvinte din vocabularul Covăsînţenilor, de provenienţă dacă, vorbesc în acelaşi timp despre vechimea poporului trăitor aici: şubă, căciulă, cioareci, opincă, gurgui, izmană, cojoc, grapă, plug, ocic, greblă, tânjală.